Romanul Winnetou şi piraţii,face parte din marea serie a romanelor de aventuri care au încântat adolescenţa multor tineri.
Spre deosebire de celelalte cărţi, Winnetou şi piraţii împleteşte aventurile de pe mare cu cele din preeria Americii de Nord.
Personajele sunt prezentate de către autor într-o manieră personală, cu umor şi fin spirit de observaţie. Indiferent de aspectul fizic exterior, personajele pozitive sunt oameni curajoşi, buni luptători, solidari, cu un dezvoltat simţ al dreptăţii.
Personajele negative au o personalitate bine conturată de autor. Acesta pune în evidenţă inteligenţa lor orientată negativ, curajul in luptă, iscusinţa de a elabora planuri sofisticate pentru aşi atinge scopurile.
Acţiunea începe în oraşul Amsterdam şi se conturează în jurul unui jaf pus la cale de căpitanul piraţilor, Caiman, împreună cu secundul său Miss Admiral (Clairon) şi servitorul lor, Marc Letrier. Aceşti trei piraţi aveau de recuperat vasul L`Horrible, care le fusese confiscat de către marinarii englezi de pe vasele de război, fiind dispuşi să şi ucidă pentru aceasta.
Îl jefuiesc şi îl ucid pe giuvaergiul Thieme şi fug împreună către America, pentru a scăpa de pedeapsă.
Autorul trece apoi la prezentarea personajelor pozitive, chiar la ele acasă, în preeriile fără de sfârşit ale Americii de Nord.

Facem cunoştinţă cu Dick Hammerdull şi Pitt Holbers, două personaje pe care autorul le descrie în amănunţime, cu înfăţişări hazlii, dar caractere puternice, pline de vitejie, inteligente, perfect adaptate la viaţa grea de preerie.
La barul unde cei doi îşi făceau veacul, apar personaje noi, în căutarea colonelului Deadly-gun ,şeful oamenilor preeriei, personaj pozitiv, cu alese însuşiri de luptător, prieten al marelui luptător apaş Winnetou.
Cele două personaje, de fapt doi dintre jefuitorii giuvaergiului, Căpitanul Caiman şi servitorul Marc Letrier, sub nume false, s-au interesat de modul în care pot ajunge la Deadly-gun. Puseseră la cale un plan prin care Căpitanul Caiman să se dea drept Thieme, nepotul lui Deadly-gun, respectiv fiul giuvaergiului, pentru a pune mâna pe o parte din averea pe care Deadly-gun o avea pentru nepotul său. La răspunsul în doi peri al lui Dick Hammerdull, Căpitanul Caiman explică faptul că este nepotul lui Deadly-gun, ceea ce îi determină pe cei doi oameni ai preeriei să îl conducă la şeful lor. În timpul dialogului dintre aceştia apare figura lui Winnetou, care este prezentată elogios de către autor. Căpetenia indiană îi anunţă că trenul Valul de foc va fi jefuit de un trib de indieni ogellallahi.
Grupul de americani şi europeni a plecat în căutarea lui Deadly-gun şi cu gândul să preîntâmpine atacul indienilor ogellallahi. În drumul lor l-au întâlnit pe Winnetou care le-a dat o mână de ajutor. În tren călătorea şi Deadly-gun care a organizat apărarea împotriva indienilor. La sfârşitul luptei face cunoştinţă cu aşa-zisul său nepot, fără să bănuiască faptul că acesta este un impostor.
Dick Hammerdull surprinde o discuţie între cei doi piraţi, află adevărul despre ei şi îi demască.
Acţiunea continuă la hanul Maicii Dodd unde facem cunoştinţă cu Peter Polter brav şi încercat timonier, prieten al oamenilor preeriei şi adevăratul Thieme.
Peter Polter venise în America împreună cu detectivul care ancheta uciderea giuvaergiului din Amsterdam. Dându-şi seama că interesul lor este unul comun, au plecat împreună în căutarea lui Deadly-gun, spre bucuria Maicii Dodd care se ataşase de Thieme.
Mergând pe urmele lui Deadly-gun, micul grup înţelege că acesta şi-a dat seama de impostura Căpitanului Caiman şi că acesta din urmă a fost luat prizonier.
Situaţia se schimbă, când timonierul, detectivul şi cei doi americani i-au găsit pe Deadly-gun, Dick Hammerdull şi Pitt Holbers prizonieri ai indienilor ogellallahi, care veniseră să răzbune moartea şefului lor în atacul trenului. Cei doi jefuitori au fraternizat cu indienii ogellallahi şi au încercat să afle de la Deadly-gun unde îşi ţine ascunsă comoara.
Cu ajutorul lui Winnetou se pune la cale salvarea eroilor noştri, revederea dintre unchi şi nepot fiind emoţionantă.
În paralel, fostul secund al navei L`Horriblle, de fapt domnişoara Clairon, dându-se drept o doamnă din marea societate, pune la cale recuperarea vasului, abia venit în portul San Francisco. Angajează un nou echipaj şi organizează cucerirea corăbiei, fără să ştie că planurile ei au fost aflate de chiar fostul ei căpitan, Caiman, care era urmărit de grupul lui Deadly-gun pentru că furase biletele de bancă ale acestuia.
Clairon cade prizonieră în mâinile Căpitanului Caiman, care a ridicat pânzele şi a îndreptat corabia către largul mării, fugind de urmăritori.
Pentru mai multe detalii va recomand sa cititi cartea Winnetou si Piratii.

Trailer

Doi oameni, Bill şi Henry, porniţi într-o uriaşă aventură, aflaţi în ţinutul care se învecinează cu cercul polar, numit "sălbaticul Wild", trec printr-o situaţie disperată. Rămânând doar cu trei cartuşe, ei trebuie să facă faţă atacului unei haite de lupi, care înnebuniţi de foame băgaseră frica în câinii legaţi în ham, care trăgeau o sanie făcută din scoarţă groasă de mesteacăn, sanie în care se afla coşciugul lordului Alfred , care-şi găsise sfârşitul prin acele ţinuturi. Singurul mod de apărare împtriva agresorilor, din ce în ce mai numeroşi, era menţinerea în permanenţă, începând cu lăsarea serii, a unui foc puternic, lupii fiind îndepărtaţi de cioturile sau tăciunii aprinşi, aruncaţi asupra lor. Cu timpul, cercul din jurul focului se strângea, câinii căzând pradă lupilor. Şi Bill avusese aceeaşi soartă, când ieşise din raza focului pentru a îndepărta, cu singurul cartuş pe care-l mai avea ceata hămesită.
După moartea lui Bill, Henry trebui să facă singur faţă invadatorilor, timp de mai multe nopţi. Ameninţat de colţii fiarelor, acesta lărgi focul şi se ghemui în mijloc, spre disperarea haitei.
Henry va scăpa cu viaţă, căci o dată cu venirea zorilor se auziră glasurile oamenilor veniţi să ridice sicriul, pe care acesta, după dispariţia lui Bill, avusese grijă să-l ridice într-un copac, pentru a nu cădea pradă lupilor.
În următoarele patru părţi ale romanului ( cartea are 5 părţi, iar fiecare parte este alcătuită din 5-6 capitole ), scriitorul ne va introduce în lumea lupoaicei Kiche (cea care se apropia cel mai mult de cercul de foc al lui Henry ) ca mai apoi, după ce va da viaţă la "cinci ghemotoaice vii", atenţia să se concentreze asupra puiului cenuşiu, numit de un indian Colţ Alb.
Din momentul ieşirii din vizuină, va începe marea aventură a vieţii lui. Prins de indianul Castor Cenuşiu, Colţ Alb a trăit în tabăra indienilor de pe fluviul Mackenzie într-o permanentă încordare, ameninţat de colţii tuturor câinilor şi mai ales ai lui Lip-Lip, şeful haitei, dar şi de mâinile oamenilor.
Din cauza foametei, dar şi ca urmare a datoriilor făcute de Castor Cenuşiu, acesta îl va vinde lui Smith Frumosu, în Fort-Yuko, loc unde căutăorii de aur, din 1898, erau în număr mare.
Bătut în duşmănie de Smith Frumosu, Colţ Alb îşi potolea ura faţă de acesta, ucigând fără cruţare orice câine care era introdus în cuşcă. În urma unor pariuri, în cuşca lui Colţ Alb fu introdus un buldog fioros, pe nume Cherokee. Sfârşitul lui Colţ Alb era aproape, dacă nu interveneau doi străini (Weedon Scott şi Matt) care, ameninţându-l şi lovindu-l pe Smith Frumosu, pun capăt oribilei scene. De acum "se vor ivi pentru Colţ Alb zorii unei vieţi noi, de o frumuseţe necunoscută".
Cumpărat de judecătorul Weedon Scott, Colţ Alb îl va însoţi pe acesta, mai întâi, la San Francisco şi apoi la Sierra Vista, la proprietatea acestuia. Tratat cu blândeţe, instinctele de fiară i se domolesc. În curând, Colţ Alb va câştiga încrederea celor din jur. El va fi acela care va salva stăpânul în două situaţii : când judecătorul căzuse de pe cal, alertându-i familia, şi când Jim Hall, un condamnat pe viaţă din San Quentin, evadează şi pătrunde în casa judecătorului pentru a-l omorî.
În urma atacului asupra condamnatului, Colţ Alb se va alege cu trei coaste rupte şi cu un picior frânt. După o lungă perioadă petrecută în strânsoarea ghipsului, Colţ Alb îşi recunoaşte urmaşul, unul din jumătatea de duzină ai căţeluşei Collie.
Trailer Carte

De opt ani, Remi traieste la buna mama Barberin la Chavarron, in masivul central, dar atunci cand sotul acesteia, Jerome, zidar la Paris, revine acasa ranit (in urma unui accident) si ruinat, copilul afla ca mama Barberin nu este mama sa adevarata si ca, de fapt, este un copil abandonat. Ca sa supravietuiasca, Barberin (Jerome) va vinde mai intai vaca Roussette si apoi il inchiriaza pe Remi pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti conduse de un anume Vitalis.

Acesta da reprezentatii cu cainii sai savanti, Capi, Dolce si Zerbino si cu maimuta Joli-Coeur pentru a-si castiga existenta. In timpul unei reprezentatii la Toulouse, Vitalis este arestat si inchis pentru doua luni.

Remi se trezeste singur cu animalele si este invitat de doamna Mulligan si de fiul sau paralizat Arthur, un tanar englez bolnav, care calatoreste cu mama sa la bordul Lebedei, o ambarcatiune amenajata pentru croaziere.

Lui Remi i-ar placea sa ramana cu ei, dar cele doua luni au trecut si Vitalis isi reia drumul cu trupa sa. In timpul unei furtuni de zapada, doi dintre caini sunt ucisi de lupi si maimuta moare.

In drum, el il intalneste pe Mattia, la ingrozitorul Garrofoli - hot de copii si sef al unei bande de falsi infirmi.

Apoi, la Paris, Vitalis moare de frig si Remi este primit la un gradinar din Gentilly, care are doi baieti si doua fete, dintre care una, Lise, este muta. Remi se indragosteste de Lise, care sta la capataiul lui mai multe zile, in timpul unei congestii pulmonare. Remi si Capi raman la gradinar pana cand acesta este inchis. Fratii si surorile sunt separati.

Trezindu-se singuri, Remi si Capi trebuie sa-si castige existenta si-si reiau meseria de actori ambulanti.

Ei se reintalnesc cu Mattia, care l-a ucis pe Garrofoli pentru a evada si care va deveni pentru Remi ca un frate. Fiind un bun muzician, el intra in trupa.

Ca sa supravietuiasca, Remi merge sa-l viziteze pe unul din fratii Lisei si il inlocuieste ca miner. Intr-o zi mina este inundata, dar Remi si alti cativa gasesc o punga cu aer si supravietuiesc sub pamant paisprezece zile. In cele din urma sunt salvati.

Remi si Mattia cumpara o vaca pentru mama Barberin si aceasta ii povesteste lui Remi ca un barbat a venit sa-l caute pentru a-l duce la adevarata sa familie. Remi, Mattia si Capi pleaca atunci la Paris pentru a-l cauta pe Barberin, dar acesta este mort si cei doi copii si cainele trebuie sa plece in Anglia.

Aici, sunt dati familiei Driscoll, care pretind a fi parintii lui Remi, dar care, de fapt, sunt niste tainuitori. Remi, Mattia si Capi raman la ei pana in ziua cand Mattia aude o discutie intre dl Driscoll si unchiul lui Arthur Mulligan, dl James Mulligan. Acesta din urma vrea sa-l ucida pe Arthur pentru a putea fi el mostenitorul familiei.

Dupa ce este aruncat in inchisoare pe nedrept, Remi fuge cu un vapor in Franta impreuna cu Mattia si Capi. Apoi, strabatand toate fluviile in cautarea dnei Mulligan si a lui Arthur, ei ii regasesc in Elvetia impreuna cu Lise, care isi recapatase graiul.

Doamna Mulligan ii destainuie lui Remi ca este fiul ei. Luat chiar de la nastere de langa mama sa, lady Mulligan, de unchiul sau, James Mulligan, care dorea mostenirea fratelui sau mort, Remi a fost dat lui Jeroboam Driscoll, care fusese platit sa-l faca sa dispara. Dar Driscoll l-a incredintat pe Remi cuplului Barberin.

Anii au trecut si Remi s-a casatorit cu Lise, au avut un copil si s-au mutat in Anglia. Mattia a devenit un mare muzician.

Fara indoiala o capodopera, “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.

Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.

Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.

Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa‑si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu‑i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.

Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca experienta tatalui, pe care calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele doua forte, simboluri ale binelui si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sa‑l piarda, il supune pe Harap‑Alb la diferite incercari. Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului din padure si pe fata imparatului Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea de‑a treia incercare presupune la randul ei alte “trei” probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare.

Incercarile la care este supus sunt menite a‑l pregati ca viitor conducator, mostenitor al unchiului sau, dar si in vederea casatoriei, prin stapanirea “farmazoanei cumplit” care era fata imparatului Ros. Toate obstacolele sunt depasite cu bine cu ajutorul: furnicilor, albinelor si a lui Gerila, Setila, Pasarila‑Lati‑Lungila, Flamanzila, Ochila.

In final, Harap‑Alb, ajutat de calul nazdravan, este repus in drepturi, iar Spanul este demascat si pedepsit.

In desfasurarea epicului, personajele sunt puternic umanizate, ceea ce permite individualizarea lor si creare unor psihologii complexe, pe care nu le intalnim in basmul popular.

Harap‑Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase (cum se intampla in basmele folclorice), ci prin extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric, plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea primele probe de curaj si barbatie. Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolistic al fortelor binelui. Prin ele isi face ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al devenirii il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii sale morale. Eroul individualizat si prin nume are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de conducator intelept, receptiv la durerile si suferintele celor multi nu s‑ar fi implinit.

Lui Harap‑Alb ii este opus Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul. Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul isi mentine atitudinea realista.

Prefacut, schimbandu‑si infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sa‑l determine pe fiul de crai sa‑l tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns sluga, el isi construieste un plan minutios de supunere a stapanului sau. Prin viclenie si stratagema diabolica, reuseste sa‑l subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de crai. In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindu‑l pe erou in orice fel posibil. Neindurator, il supune pe Harap‑Alb unor incercari menite a‑l duce la pieire. In final, este demscat si pedepsit, in numele dreptatii si al demnitatii, aspiratii etern umane.

Cei 5 nazdravani care il insotesc pe Harap‑Alb se inscriu tot in sfera umanului, reprezentand un portret grotesc‑caricatural in care o trasatura dominanta este ingrosata pana la limita absurdului si capata dimensiuni fantastice. Fiecare il ajuta pe crai sa treaca probele la care il supune imparatul Ros, drept rasplata pentru omenia sa. Prin ei, Harap‑Alb constata ciudateniile firii omenesti, avand astfel prilejul sa cunoasca mai bine psihologia umana si sa constate ca “tot omul are un dar si un amar”.

In “Povestea lui Harap‑Alb” Creanga a retopit structuri epice traditionale, intr‑un stil puternic individualizat care poarta amprenta modernitatii. Astfel, de inspiratie folclorica sunt: tema (triumful binelui asupra raului) si motivele (calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbanda mezinului, casatoria), personajele (Craiul, Verde‑imparat, Imparatul Ros, fata acestuia, Spanul, Harap‑Alb), ajutoarele eroului (Gerila, Setila, Sfanta Duminica, regina furnicilor, si cea a albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moarta), fuziunea dintre real si fabulos (se trece de la real la fantezie fara sa se faca distinctie intre cele doua planuri), limbajul caracterizat printr‑o aparenta simplitate si oralitate (determinata de prezenta exclamatiilor, interjectiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetitia formulelor tipice basmului, precum si frecventa dialogului si monologului).

Dar elementele populare nu exclud pe cele care confera povestirii o certa nota de originalitate. Referitor la specificul artei literare, scriitorul individualizeaza cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog.

La nivel fantastic, personajele sunt umanizate, nu numai prin comportament si mentalitate ci si prin limbajul ce permite o localizare. Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc.

Alta dominanta a scrisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul. Pentru a obtine o veselie contagioasa, Creanga apeleaza la o variata gama de mijloace artistice: exprimarea poznasa, mucalita (“Sa traiasca 3 zile cu cea de‑alaltaieri”), ironia realizata prin folosirea diminutivelor (“buzisoare”, “bauturica”), zeflemisirea (“Tare mi‑esti drag !… Te‑as baga in san, dar nu‑ncapi de urechi”), caracterizarile pitoresti, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea unor porecle si apelative caricaturale (“Buzila”, “mangositi”, “farfariti”) sau a unor vorbe de duh (“Da‑i cu cinstea sa peara rusinea”).

Nota de originalitate a basmului este conferita si de eruditia paremiologica. Creanga citeaza la tot pasul proverbe, zicatori, vorbe de duh, pe care le ia din tezaurul de intelepciune populara si le introduce in text prin expresia : ”vorba ceea”. Procedeul are o mare frecventa si, datorita lui, Creanga a fost comparat cu Anton Pann si amandoi cu marele scriitor francez Rabelais.

O alta nota distincta o da libajul folosit: majoritatea cuvintelor sunt de origine populara, unele cu aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme, in timp ce neologismele apar foarte rar.

Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creanga ramane insa exprimarea locutionala ce creaza un relief unic al frazei romanesti.

Ca si in “Amintiri din copilarie”, autorul se implica in poveste, limbajul capatand o puternica tenta afectiva exprimata prin interjectii, exclamatii sau dativul etic. De asemeni, metaforele lipsesc cu desavarsire, lasand locul comparatiilor (de fapt, figurii de stil generalizate, devenind expresii consacrate de uz).

Sintaxa frazei este orala, deoarece cuvintele curg dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului.

Trailer

Romanul incepe prin a prezenta personajul ce-i da nume :Mara,o femeie ramasa vaduva cu doi copii(Persida si Trica).Mara isi iubea foare mult copii si tocmai de aceea era capabila sa faca totul pentru binele lor.Strangea bani zi de zi pentru ei doi si pentru inmormantare.Dorea mereu ca fata ei sa fie deosebita si baiatul la fel.Pe fata voia s-o trimita la manastire sa fie bine educata, ea simtind ca nu-i va putea da o buna educatie de una singura,iar pe baiat voia sa-l faca ucenic,calfa la casa lui Bocioaca.

Maica Aegidia era foarte respectata de Mara si de aceea si-a lasat fiica in seama ei, la o manastire cu o reputatie foarte buna.Cu timpul Persida s-a atasat mult de maica Aegidia si maica de fata,atat de mult incat se poate spune ca Persida era preferata maicii.Maica o ajuta pe Mara cu bani pentru ca femeia sa aiba bani penteu Trica,acesta din urma invata la scoala.

La scoala Trica se cam batea cu cei pe care nu-i sufera,acesta fiind cazul in care a luat bataie de la un baiat mai mare ca el.Persida afland de cele petrecute a iesit fara pemisiune de la manastire si a plecat cu Trica pe Muresul involburat de erau sa moara amndoi si mama lor de spaima si maica Aegidia de rusine,dar totul s-a terminat cu bine,copiii fiind salvati.

In primavara un geam al manastirii s-a spart din pricina vantului puternic,iar in acel moment Natl a zarit-o pe Persida la geam si a ramas incremenit.Din acel moment viata amandurora cunostea o intorsatura radicala.Din acea clipa Natl nu si-o mai putea scoate din minte pe Persida ce-i parea mai frumoasa ca o zana,iar Persida simtea ca in sufletul ei se petrce ceva cu totul diferit,nu putea sa-si scoata din minte chipul zarit printre cioburile ferstrei sparte.Pe Trica l-au trimis ucunic la casa lui Claici,iar in apropiera nuntii Milenei Mara si Persida s-au dus in vizita la Trica.Tocmai in aceste zile Natl isi incepea cei doi ani de calatorie,si ca din intamplare se intalneste cu Persida la nunta lui Munteanu cu Milena.Aici el o gaseste pe Persida la brat cu un anume Codreanu ce-i cam facea ochi dulci Persidei.Cei doi au fost in sinea lor fericiti petrru ca s-au vazut si acest lucru devenea din ce in ce mai evident.

Persida urma sa se marite cu Pavel Codreanu dar il refuza fapt care l-a facut pe Codreanu sa se insoare cu alta.Persida il iubea pe Natl dar ea nu voia sa recunoasca,reprimandu-si acest sentiment din rasputeri.Natl se intoarse acasa dar cu 6 luni inainte sa i se termine cei doi ani de calatorie.Acest lucru putea fi trecut cu vederea de catre Hubar si partenii sai, dar cum Bocioaca afla ca Natl se tine dupa Persida (Bocioaca tinand mult la Persida)nu mai trecu cele 6 luni cu vederea,asa ca Natl fu nevoit sa mai petreaca alte luni departe de familia lui.In ziua in care se intiarse a fost mare veselie la casa lui.Persida s-a bucurat si ea atunci cand s-a intors Natl.Totul era pregatit ca Natl sa devina stapan dar Bocioaca uitandu-se prin cartea lui de calatorie a vazut ca Natl a petrecut mai mult hai hui decat muncind pe la macelari,lucruri care l-au facut sa-i amane ’taietura de maiestru’ a lui Natl.

Hubar se simtea rusinat de fapta fiului sau si cauta mereu sa-i spuna ceva,pana in ziua cand a venit in macelarie sa-l mustre si-l gasi la lucru cu un cutit in mana.In clipa cand a vrut sa se napustesca asupra lui Natl acesta din urma si-a aruncat cutitul din mana si l-a impins pe Hubar pentru a nu fi palmuit,dar Hubar a cazut si s-a lovit.Totul a fost interpretat de o calfa care se afla acolo precum Natl ar fi vrut sa-l omoare pe Hubar.Singura care nu a crezut acest lucru a fost Persida care nu putea crede astfel de lucruri despre omul pe care-l iubea.Astfel ea a inceput sa se intalneasca,pe ascuns cu Natl,doar in prezenta lui Bandi,singurul in care avea incredere Persida.

Natl si Persida s-au cununat pe ascuns cu ajutorul lui Trica si a lui Codrenu(care nu o putea refuza pe Persida),si au plecat impreuna la Viena unde pentru cateva luni s-au simtit bine, cu toate ca Persida ducea dorul casei fiind printre straini,dar se simtea bine stiind ca Natl o iubeste si ea il iubeste pe el.Totul pana intr-o zi cand sosi o scrisoare de la Trica in care Mara isi ierta fiica si o chema indirect acasa.Natl se sperie de aceasta scrisoare si incepu sa faca tot posibilul pentru a se intoarce acasa.In cele din urma ei doreau sa se intoarca acasa unde Persida era asteptata de Mara si de Trica,dar Natl nu era asteptat decat de mama lui cu tatal fiind de mult certat.Natl s-a vazut cu Burdea apoi acesta din urma facandu-i o vizita Persidei,care era amarata si cu ochii invinetiti dupa ce Natl o batu.Acest lucru ,bataia nu o putu inghiti Persida si hotari insfarsit sa plece inapoi acasa,dar impreuna cu sotul ei.

Au luat carciuma din spatele Sarariei cu toate ca la inceput le-a fost foarte greu,dar Persida isi dadea toata silinta ca totul sa fie cat mai bine pentru amandoi.Natl era iscodit de Oncea si de Hubaroaie s-o lase pe Persida ,s-o indeprteze de el asa cum s-o pricepe mai bine.Asa ca Natl o lasa numai pe Persida sa muncaesca pe cand el parea mai mult a oaspete decat a stapan.

Trica muncea acum la casa lui Bocioaca de unde mai de demult fusese alungat.Acum era insa foarte bine pentru el deoarece era mana dreapta a lui Bocioaca si o insotea pretutindeni pe Marta,sotia lui Bocioaca si mama a unei fete de 12 ani.Atat de mult a stat Trica pe langa ea incat au ajuns sa se sarute si sa se imbratiseze pe la spatele lui Bocioaca fara ca acesta sa-si dea seama de ce se intampla.Atat de mult il pretuiau peTrica incat Persida si Bocioaca l-au rascumparat cu bani multi pentru a nu fi luat la razboi.

Natl nu mai poate suporta despartirea de parinti, de avere , de o viata buna si plina de huzur si o bate pe Persida dipretuind-o pe zi ce trece mai mult..Persida nu mai suporta betiile si nebunia jocului de carti in care cazuse Natl,nici bataile sau vorbele ne la locul lor,motiv pentru care il paraseste si se duce sa traiasca impruna cu mama ei ce o primeste cu bratele deschise.

Trica afland ca nu Mara i-a platit rascumpararea ci Bocioaca se decide sa se inroleze in armata pentru a-i putea plati lui Bocioaca banii pentru rascmparare.Totul i-a luat prin surprinde pe toti si mai ales pe Marta si pe Persida ce au facut tot posibilul ca el sa nu fie luat la razboi.

Persida se intoarce acasa la sotul ei, urmand ca peste cateva zile sa se nasca fiul Persidei si a lui Natl.In ziua aceea a venit si Mara la Persida.Au hotarat apoi ca sa faca tot ce le va sta in putinta ca Natl sa se impace cu parintii sai,ca maica Aegidia sa fie nasa copilului.Hubaroaie si Hubar in pricipal l-au iertat pe Natl si au venit sa-si vada nepotul.Hubar era insa nemultumit din pricina faptuilui ca nepotul sau e nelegitim,dar se linisti atunci cand afla ca este legitim,ca Natl si Persida sunt cununati.Mara nu se prea impaca cu gandul ca nepotul sau este botezat in catolicism dar se multumea sa-l stie sanatos.

Cu toate pregatirile pentru botez Bandi fusese parca uitat de Persida si de toti(Bandi era fiul nelegitim a lui Hubar cu Reghina),si parca nu mai putea sta in prejma lor cat timp era Hubar printre ei,el urandu-l pe Hubar.

Trica s-a intors de la razboi ranit la sold dar schimbat la caracter,era chiar barbierit si pieptanat,iar in vocea lui se putea citi hotararea si maturizarea.Era Mara tare fericita sa-si vada iar amandoi copii la un loc.Peste putin timp Natl si Trica au devenit maiestri cu ajutorul lui Oncea si a lui Bocioaca ce au inchis un ochi in fata lipsei lor de experienta.Deci Persida urma sa se mute in casa lui Hubar iar birtul ramanea dupa voia ei lui Bandi la care tinea foarte mult.Dar Hubar s-a oferit sa-l ia cu el intr-o calatorie la Pesta,la Viena.Bandi accepta aceasta calatorie numai pentru ca Persida i-o cerea, numai de dragul ei.

Aflat i singuri in carciuma din Sararie,Badi si tatal sau, Hubar au inceput sa discute despre calatorie.Discutia a divagat pana cand Bandi l-a pus pe Hubar sa recunoasca faptul ca ii este tata.Hubar nu mai avea de ales asa ca a recunoscut fara ocolisuri,iar in acele clipe Bandi,parca innebunit se napusti la pieptul tatalui sau si-l lovi pana ce-l omori,apoi izbucni in ras.

Persida intra peste ei si-l vazu pe Hubar intins pe jos si pe Bandi razand in linistea ce-i invaluia.

Eu spun ca citirea cartii e mai importanta decat vizionarea ecranizarii cartii.Cititul iti dezvolta creierul si limbajul pe care il folosesti zilnic ,pe cand daca vizionezi ecranizarea dupa o carte s-ar putea sa nu fie aceeasi actiune ca si in carte deoarece fiecare regizor are viziunea proprie cand face un film dupa o carte.
Voi ce credeti ca e mai bine sa facem prima data?
Mai jos aveti un sondaj unde puteti vota!